Abia acum Fathi Taher își poate încolăci la gât fularul vișiniu. Oricât s-ar fi lăsat Giuleștiul sedus de povești, cea încropită de Copos pe colțul unei recepții de hotel, cu revenirea Rapidului la origini, la Atelierele Grivița, nu era decât o perdea de fum, o bazaconie. Încă mai mult. Una e ca Taher să țină socoteala alături de Badea la numărul osiilor și boghiurilor ieșite pe porțile Atelierelor și cu totul alta senzația că orice deviz pentru club, de apă minerală sau un rând de echipament, ar trece într-un fel și prin semnătura unuia dintre acționarii de la Dinamo, nu?
În lumea afacerilor, foșnetul banilor e puntea pentru orice alianță. Acum, Taher a descoperit o altă lume. Cea aparte de lângă Podul Grant, căreia mizeriile gemenilor cu epoleți Dinamo și Victoria i-au hrănit toate suspiciunile de două decenii încoace. Copos a fost de atâtea ori ținta ironiilor lui Badea și Borcea. „A fost întotdeauna dinamovist”. Taher era azi prin cumetrie.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER